Istoria comunei Gradistea

 

Comuna Gradistea este situata in Campia Baraganului, parte componenta a Campiei Romane. Aceasta unitate de relief a facut obiectul de cercetare a mai multor renumiti geologi si geografi romani, inca de la inceputul secolului nostru, prin numeroasele studii intreprinse aici. Printre primele lucrarii se numara trei teze de doctorat: Emm. de Martonne in 1904, Al. Dimitrescu - Aldem in 1911 si G. Valsan in 1915; se adauga si lucrarea lui Em. Protopopescu – Pache din 1923. Seria tezelor de doctorat asupra diverselor unitati regionale din Campia Romana au continuat si mai tarziu cu Vlasia si Mostistea – V. Mihailescu si Campia Olteniei – P. Cotet, 1957.


Perioada 1919 – 1930 este destul de saraca in lucrari de geomorfologie, remarcandu-se numai studiul lui C. Bratescu din 1921 asupra miscarilor epirogenice din bazinul Dunarii de Jos, unde accentul s-a pus pe studiul depresiunilor si lacurilor, teraselor dunarene, limanelor maritime si fluviatile, insulelor si popinelor izolate din Lunca Dunarii, denivelarilor morfologice etc. De mare valoare au fost, de asemenea, lucrarile lui P. Enculescu (1924, 1929), asupra zonelor naturale si raportul lor cu solurile si loessul.

Perioada 1931 – 1944 este mai bogata, V. Mihailescu (1931), publica sinteza asupra unitatilor morfologice ale tarii si defineste mai bine Campia Romana; I. P. Voitesti (1936) se ocupa de problemele de paleogeografie iar M. Pauca (1936) face o sinteza a mamiferelor pleistocene din apropierea capitalei.

P. Cotet (1939,1940) explica rolul si sensul miscarilor epirogenice in toata Campia Romana, pe baza analizei retelei hidrografice. Lipsesc aproape complet studiile geologice, hidrogeologice si pedologice.

Se remarca, totusi, lucrarea - “Degradarea solurilor de stepa” a lui M. Popovat din 1936, iar ca analize de laborator poate fii amintita sinteza lui S. M.Gogalniceanu din 1939. In aceasta perioada apare lucrarea lui Gh. Ionescu – Sisesti (1933), asupra valorificarii Luncii Dunarii, apoi sinteza lui N. Cernescu (1934), cu privire la factorii climatului si zonele de sol ale Romaniei. Intre lucrarile de geomorfologie, pe prim plan sta sinteza lui C. Bratescu (1938), unde se fac primele precizari cronologice asupra teraselor Dunarii in sectorul Giurgiu – Calarasi.

Perioada 1944-1960 a prezentat o noua orientare atat sub raport metodologic, teoretic, cat si pe teren. Cercetarile geologice, geomorfologice, hidrogeologice, pedologice, geotehnice si agrotehnice iau o mare dezvoltare. Numarul lucrarilor publicate si a rapoartelor documentare a crescut foarte mult. In domeniul paleogeografiei, C. Bratescu (1944-1945) face o interesanta sinteza cu privire la Evolutia lacului din partea de est si nord – est a Campiei Romane. Putin mai tarziu a aparut lucrarea Formarea Campiei Romane a lui N. M. Popp (1947), destul de apropiata de cea anterioara, dar cu alte argumente, bazate in special pe studiul tereselor fluviatile. Cercetarile hidrogeologice si de geologie a cuaternarului se extind o data cu studiile lui E. Liteanu (1952, 1953) asupra zonei orasului Bucuresti, ca si cele de geotehnica ( Forin Craciun – D. Popescu, 1953). E. Liteanu singur sau in colectiv cu A. Pricajan, T.Bandrabur, C. Ghenea, D. Slavoaca si altii sau diferite alte colective s-au ocupat de numeroase probleme de litologie, stratigrafie si tectonica cuaternara, paralel cu cele de hidrogeologie. In mod paralel, cu astfel de probleme s-au ocupat si o serie de geomorfologi – I. Sarcu (1953), Tr. Naum – H. Grumazescu (1954), I. Radulescu (1956, 1957), Al. Obreja (1957), V. Mihailescu (1966), E. Prisnea (1960, 1962), A. C. Banu (1967, 1969) si altii. In strinsa legatura cu cercetarile geomorfologice, geologice, si hidrogeologice s-au impletit si cu cele pedologice din care pe primul loc stau studiile efectuate de Gr. Obreja (1960, 1963), N. Florea (1952, 1954, 1955, 1956, 1957), A. Conea (1962, 1970), C. Oancea – M. Parichi (1967, 1970), ca si cele colective, destul de numeroase asupra solurilor ca element natural. Se remarca, de asemenea, studiile paleontologice asupra molustelor si mamiferelor, efectuate de N. Macarovici (1960, 1968, 1972), L. Apostol (1968, 1972, 1974), ca si analizele de polen realizare de (St. Roman, 1972, M. Carciumaru, 1972, 1973) pentru fixarea varstei depozitelor cuaternare. Se adauga lucrarile legate de structurile acvifere (D. Ioanitoaia, 1964,1974).

Extinderea irigatiilor si influenta lor asupra solurilor si dinamicii lor, asupra echilibrului natural, studiul inundatiilor fac parte din acelasi complex de probleme legate de cunoasterea reliefului de diferite ordine si a depozitelor se suprafata.Dinamica apei in canalele de aductiune, dinamica albiei raurilor si raporturile ei cu legile eroziunii si acumularii, se leaga in acelasi ansamblu de probleme care intereseaza studiul de geomorfologie integrata a Campiei Romane. Studiile asupra conditiilor de irigatii, desecari si agroamelioratiide M. Botzan (1956, 1959, 1966), au scos in evidenta necesitatea cunoasterii sub toate raporturile, a reliefului si depozitelor de suprafata, a conditiilor hidro si biopedoclimatice.

Toate acestea converg spre acelasi scop, cunoasterea intregului complex de conditii naturale actuale si din trecut, necesare rezolvarii diferitelor probleme economice. Un studiu complex a fost realizat pentru Campia Romana in 1973, prin Comisia de elaborare a programului national de lucrarii privind eliminarea excesului de apa de pe terenurile agricole si combaterea inundatiilor.